Catabolismul și importanța ATP în masa musculară

Adenozintrifosfatul este sintetizat prin descompunerea fosfatului de creatină ce servește rapid ca rezervă de energie. Astfel depozitele de energie ale celulelor sunt alimentate cu fosfat de creatină ce ajută la contracția mușchilor pentru aproximativ 10-15 secunde.

Organismul poate produce ATP in 2 moduri: prin metabolism energetic aerob, metabolism energetic anaerob și pe 3 căi: glicoliza anaerobă, glicoliza aerobă și lipoliza.

1. Glicoliza anaerobă

Glicoza anaerobă este o modalitate de degradare sau 'ardere' a glucidelor ce nu are nevoie de prezența oxigenului.

Prin glicoliza anaerobă, dintr-o moleculă de glucoză se obțin 2 molecule de ATP și 2 molecule de acid lactic (acid care conține o cantitate importantă de energie ce se acumulează în țesutul muscular). Acidul lactic provine dintr-un acid piruvic denumit și piruvat ce se obține în celulele țesuturilor musculare din glucide, mai exact din glucoză sau glicogen după caz, prin glicoliză.

Acest acid lactic joaca un rol foarte important în apariția și instalarea oboselii musculare, oferă o senzație de 'arsură' și are un rol protector: acela de a preveni suprasolicitarea musculaturii până la epuizarea completă a resurselor. Este momentul in care PH-ul muscular devine acid și funcția de contracție a mușchiului se poate destabiliza.

Un dezavantaj al glicolizei anaerobe este că se obțin prea puține molecule de ATP irosindu-se energie. O moleculă de glucoză de exemplu este transformată în doar 2 molecule de ATP.

In schimb, un mare avantaj este că acest tip anaerob de degradare a celulelor nu are nevoie de oxigen și se poate desfășura cu mare rapiditate, putând interveni cu maximă promptitudine atunci când este nevoie de o producție rapidă de molecule de ATP.

Practic acest lucru se întâmplă la eforturile intense și de scurtă durată când nu este timp sa se aștepte până se pun in funcțiune mecanismele transportatoare de oxigen.

2. Glicoliza aerobă

Glicoza aerobă are loc în medii bogate in oxigen și este considerată mai eficientă decât glicoliza anaerobă deoarece o moleculă de glucoză produce aproximativ 32 molecule de ATP, iar produsul final este apa și dioxidul de carbon ce sunt mai puțin dăunătoare celulei musculare în comparație cu acidul lactic rezultat din glicoliza anaerobă. 

Motivul pentru care se produce mai mult ATP in acest tip de degradare aerobă este că acidul piruvic in prezența oxigenului nu se mai transformă în acid lactic (precum în cazul degradării anaerobe a glucidelor), ci este metabolizat complet până la apă și dioxid de carbon, rezultând dintr-o moleculă de glucid mai multe molecule de ATP, deci mai multă energie pentru mușchi.

3. Lipoliza 

Lipoliza reprezintă descompunerea grăsimilor pentru a oferi energie organismului. Funcționând întotdeauna pe bază de oxigen, lipoliza descompune trigliceridele stocate în țesutul adipos, mai ales în cazul antrenamentului efectuat pe stomacul gol.

Comparativ cu glicoliza aerobă, lipoliza este un proces mult mai lent care se numește beta-oxidare și care de asemenea produce energie sub formă de ATP.

Dintr-o moleculă de acid gras se obțin aproximativ 129 de molecule de ATP, ceea reprezintă o cantitate mare de energie in comparație cu degradarea aerobă a glucozei, însă bineînțeles așa cum am descris mai sus este un proces mai lent și funcționează mai ales atunci când rezervele de glucoză din organism sunt scăzute după mese sau chiar epuizate după efort prelungit.